Захар

Doi tovarăși, și amândoi s-au ridicat în același timp. O povestire scurtă — una dintre cele pe care le inventez pe parcurs.

Inelul oricărei planete este alcătuit din miliarde de sloiuri de gheață și roci individuale. Pare solid doar de la distanță - precum asfaltul dintr-un avion.

Fără încălzire, umezeala din aer se depune mai întâi pe metal. De aceea, stațiile abandonate din science fiction sunt întotdeauna acoperite de gheață - și este adevărat.

O dâră de condensare nu este fum, ci vapori condensați. Îți spune mai multe despre umiditatea aerului decât orice instrument de la bord.

Primul lucru care cedează nu este betonul, ci acoperișul. Dacă acoperișul începe să aibă scurgeri, clădirea este distrusă de apă, nu de timp.

O sută nouăzeci și două de lasere au convergut într-un singur punct — iar energia produsă a fost mai mare decât cea introdusă. Pentru prima dată în istorie.

Fiecare „boabă” este o celulă de convecție de mărimea unei țări întregi. Trăiește aproximativ opt minute, apoi se scufundă înapoi.

Centrul camerei devine mai fierbinte decât miezul stelei pentru o fracțiune de secundă. Această stare durează mai puțin decât o clipire.

În interior se află combustibilul pentru o reacție termonucleară. O sută nouăzeci și două de lasere sunt îndreptate simultan către o astfel de capsulă, iar ratarea se măsoară în microni.

Toate acestea reprezintă o cale pentru lumină. Pulsul laser trăiește aici timp de nanosecunde și este accelerat de o structură de mărimea unui bloc de oraș.