Ганна

Intenționat nu arăt coperta. Mai întâi vă voi spune despre ce este vorba, iar apoi, pentru cei interesați, vă voi spune titlul.

Cititul cu voce tare este mai înfricoșător decât scrisul. Dar poți observa imediat unde textul are defecte.

Trei lucruri cu semne de carte undeva la mijloc. Și încă nu știu dacă voi reveni la ele.

Un semn de carte pe a suta pagină înseamnă că a fost abandonată chiar acolo. Am trei — și toate trei își așteaptă momentul.

Nu scriu pe margini și nu îndoi paginile. În schimb, am o cutie, și fiecare semn de carte provine de undeva.

Sting lumina de deasupra. O lampă și camera devine mai mică, iar cartea devine mai aproape.

Subliniez cu creionul și revin peste un an. Cel mai interesant lucru este când nu înțelegi de ce ai subliniat.

Douăzeci de minute înainte de orice altceva. Cititul după muncă aproape niciodată nu se întâmplă, dar înainte se întâmplă întotdeauna.

Acasă spăl vase, iar aici nimeni nu mă atinge. Cel mai bine este să citești acolo unde nu există treburi casnice.

Nu cele mai bune din viață, dar cele la care revin mereu. Acestea sunt liste diferite, iar a doua este mai sinceră.