Алина

Între aceste două cadre au trecut patruzeci de minute și o realizare că ideea a fost proastă de la bun început.

Un gest de aprobare este gestul meu de genul „îți explic totul acum”. De obicei, este urmat de o poveste pentru care sunt eu de vină.

A fost mai ușor să sun: după patru minute, explic de ce nu am trimis mesaj. Merg și termin conversația - mesageria vocală mă urmează până la magazin și se oprește la semafor. „Am ascultat” și tăcere. Uneori, răspunsul este doar o față zâmbitoare. Voi trimite mesaj mâine. Nu voi face asta.

Obișnuiam să fotografiez ziua pentru că „e mai corect așa”. Dar mi se întâmplă lucruri ciudate seara, așa că acum fotografiez seara.

Toate conversațiile importante din viața mea au loc stând în picioare în mijlocul bucătăriei, cu un ibric pe cale să fiarbă.

Între ușă și mașină, mi-au pus trei întrebări. M-am întors o oră mai târziu.

Am spus acasă: Ies pentru cinci minute. De la ușă până la mașină - trei întrebări, două pachete și o zi de naștere, de care, bineînțeles, am uitat. Total: o oră.